Sabato, 24 Giugno 2017
Unitelsardegna Logo
Piattaforma didattica >>
 

NOI NON SAPEVAMO, di Bachisio Bandinu

Pubblicazione: 
Martedì, 13 Settembre, 2016 - 11:40

 

NOI   NON    SAPEVAMO
Lingua – Turismo –Industria -  Basi militari - Ambiente

 

Su líbburu de Bachisio Bandinu, cumenti si podit a biri de sa coberta de ananti e de palas, est iscritu in duas línguas: italianu e sardu o a s’imbressi.
Sa parti in italianu  scrita de unu totu de Bandinu dda furriant in sardu autoris diferentis segundu sa varianti linguística cosa insoru e no ammancat, cumenti eus a biri, unu capítulu in LSC (Limba Sarda Comuna). Su primu capítulu intitulau “La lingua” ddu furriat in sardu de mesania Mario Puddu. Su de duus  intitulau “Il turismo”  Battista Orecchioni in gadduresu. Su de tres “L’industria” sémpiri Mario Puddu ma custa borta in logudoresu. Sa giradura de su de cuatru, intitulau “Le basi militari”, dda fait Paolo Zedda in campidanesu. Su de cincu “L’ambiente” ddu furriat Maria Giuseppa Cossu in LSC, est a nai un’ammesturítziu de variantis scumpensau faci a su logudoresu, chi iat depi, segundu calincunu, bessiri sa língua bandera de is sardus. S’úrtimu capítulu, “Oggi noi sappiamo?” ddu furriat invécias Bandinu etotu in bitichesu. 
A dónnia manera su líbburu mi agradat meda non scéti ca manixat  argumentus chi oindí funt de grandu interessamentu po sa genti ma poita apu agatau puru spantosa  s’idea de sa giradura in variantis e sutavariantis de su sardu. Est unu líbburu, a parri cosa mia, chi narat cosas de importu ma in manera ligera chentza scrocorigai su ciorbeddu.
Apu furriau in sardu campidanesu unus cantu tretus de su  1°capítulu:
Pag. 7
“Nosu non ddu sciaus chi sa língua cosa nosta fiat bella e arrica, capassa de contai su mundu. Eus crétiu chi fiat póbura e grussera, un’impedimentu po su svilupu. Si iant nau chi po imparai s’italianu tocàt a nci scavulai su sardu. E nosu dd’eus crétiu e custu precetu macu dd'eus fatu nostu”. ...
Pag.9
“ Is cuindixi annus de su 1950  a su 1965 funt de importu mannu po cumprendi su scontru intra de is duas línguas, sa sarda e s’italiana. Fiant nascendi in totus is biddas de s'Ísula is scolas de mesania e fiat inghitzendi s’alfabbetizatzioni de massa cun sa televisioni. Totus is cosas chi si produsiant in manera indústriali si presentant cumenti  a sinnus, sa merci fiat portadora de messàgius. Sa televisioni a bellu a bellu bessit sa mitza de is fueddus e de is iscedas. Su sistema nou de is ogetus, in su cummérciu spainau de su consumu, imbentat nóminis nous. Totu sa comunicatzioni de sa tennologia, de su cummérciu, de sa scola, de sa burocratzia est in italianu. Música, isport e tempus de discansu spainant una pedagogia fitiana de spratzinadura de s'italiano. Su sardu benit postu a una parti, disterrau a s'umperu privau. Custu processu fortzau de adeguamentu a sa cultura escludiat in manera rigorosa s'umperu de sa língua sarda. Sa cosa parriat naturali e non poniat nisciunu problema, cumenti si siat stétia una procedura crara e motivada. E invécias fiat contras a dónnia princípiu pedagógicu, contras a dónnia lógica linguística, contras a calisisiat progetu antropológicu e políticu”. …
Pag.11
“Ma candu una língua bessit dominadora a dannu de un'àtera, non baliat sa paridadi e  andat a innantis po càmbiu, sbisuriadura, sperdidura”. …
Pag. 12,13.
“S'ant nau: “sa língua cosa de bosàterus non si serbit prus, non tenit prus una funtzioni in su mundu modernu”. Nosu dd'eus pigau po beridadi, credendi in sa teoria funtzionalista de sa língua chi bolit cust'ùrtima cumenti a un'aina chi serbit scéti po sa funtzioni pràtiga de nai e tzerriai is cosas, is cosas impónnias de is àterus.
Nosu non sciaus chi totu custu non fiat berus, chi fadiat parti de un'ideologia dominadora. Non sciaus chi in Sardigna fiat cumprendusí un'assetiamentu ideológicu cun sistemas de significaus nous e chi in s'Ísula cosa nosta  fiat impónniu unu mollu de regioni de foras imbistida de unu capitali económicu e culturali de sfrutamentu chi escludiat o disterrat  língua e cultura sarda in cuntestus/furrungonis sémpiri prus strintus.
Própiu in cussus annus, in Sardigna,  si fiant ponendi in atu progetus e programmas chi iant a essi decidiu su svilupu e is indirítzus de política económica e culturali: industrializatzioni, turismu, cultura de massa. Progetus e programmas chi no eus fueddau/arraxonau in sa língua cosa nosta e chi, po is maneras chi funt cumprius, non currispundiant a s'identidadi de sa cultura nosta, a s'apretu de is abbisóngius nostus e a sa lógica de is interessamentus cosa nosta. Antzis s'indústria petrolchímica fiat nàscia, in Otzana, cun sa tarea precisa de ndi bogai de fundu de arraíxini s'antropologia de sa pastoria, e po àteru versu su turismu de is imbistimentus continentalis e esterus  fadiat cumentzai sa speculatzioni de sa terra e  de is fàbbricus e  s'arruina de sa fasca costera marina. Nosu non si ndi seus acataus chi is cosas programmadas, fatas e fueddadas de is àterus, non podiant torrai a bantaxi cosa nosta.
No eus cumpréndiu s'imboddicu cando si narànt chi non fiat prus tempus de fueddai su sardu, e chi sa pérdida de sa língua de bratzolu non si podiat fuiri ca nci fiat  s'apretu de is tempus, sa necessidadi de is tempus nous”.
Pag.14
“ Nosu non sciaus chi custu si ddu narant is meris de su tempus, est a nai de cussas fortzas económicas e sóciu-culturalis chi faint passai cumenti a apretu de custus tempus is interessamentus  mercantilis  e su domíniu económicu e culturali cosa insoru..
No est stétiu apretziau su dannu incalculàbbili de sa sperdidura linguística e de sa paràlisi culturali de cussus cuindixi annus e prus, non ddus ant postus in contu is costus  umanus  sentimentalis e intelletivus pagaus, su sacrifíciu de sa fortza creativa de sa língua de bratzolu chi at struturau s'imaginàriu, is afetus, is santidus e is arraxonis de s'esperiéntzia comunitària .
Non si fiaus acataus, in is annu '60, chi imparis a sa língua inghitzàt a morri puru sa cultura cosa nosta e duncas puru totus is linguàgius non verbalis: su baddu, su cantu, is cumpeténtzias de is artigianus, is ritus e is costumus,  sa bistimenta e sa cosa de papai. Diaici is mundus bius de su logu intrant in crisi o intrant in sa spetacularizatzioni de su folclori, in su sensu de strambecu e de pintorescu. Bastanti chitzi eus imparau chi perdi sa língua cosa nosta boliat nai perdi un'universu de su nai, de su fai e de su comunicai. Difatis totus is esperiéntzias non verbalis, cumportamentus, arrelatus socialis, ritus e baloris funt insertaus in unu cuntestu a primatzia linguística: “su verbali e su non verbali òperant in un'arretza dinàmica de totu su sciri”.
Sa cultura dominanti noba non at dépiu sprecai nimmancu tantis energias po ndi bogai  língua e cultura de su logu, at in manera simpli fatu una classífica: s'italiano est modernu, de su tempus nostu e arricu, cunformas a is abbisóngius e a is necessidadis de su tempus, est sa língua de su svilupu e de su sciri nou; sa língua sarda est arretrada, póbura, grussera, no est bona a donai arraspustas a s'apretu de su tempus.” ...

 

Annalisa Caboni
Operadora de s'Ufíciu de Língua Sarda, Província Sud Sardigna, sea de Biddacidru.